Jump to content
Sign in to follow this  
Lus

Sisteme De Calcul Şi Reţele De Calculatoare: Componenta Software

Recommended Posts

Definitie: Componenta software se refera la totalitatea programelor cu care este dotat un calculator si anume:

• soft de baza- sistemul de operare

• limbaje de programare

• soft utilitar

• soft de aplicaţii

80406854.jpg

Sisteme de operare

Sistemul de operare reprezintă totalitatea programelor care asigură utilizarea optimă a resurselor fizice şi logice ale unui calculator gestionand intreaga activitate a calculatorului. Tot sistemul de operare asigura si interfaţa dintre utilizator şi sistemul de calcul. Sistemul de operare oferă utilizatorului accesul la toate resursele sistemului si anume:

accesul la echipamentele periferice (tastatură, monitor, memorie externa…)

accesul la informatii (permite organizarea informatiilor sub forma de directoare si fisiere) in vederea prelucrarii lor (operatii specifice: deschiderea, închiderea, transferul, afisarea,crearea, stergerea, modificarea…)

Functiile sistemului de operare sunt:

• gestionarea componentelor hardware ale sistemului de calcul

• coordonarea şi controlul execuţiei programelor

• comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul

• managementul directoarelor si a fisierelor

Rolul unui sistem de operare

Executia unui program implică încarcarea acestuia in memoria interna a calculatorului. Sub controlul unităţii centrale de prelucrare UCP sunt executate instructiunile programului in mod secvential. Executarea unei instructiuni implica:

• alocarea unităţii aritmetico-logice (UAL), pentru efectuarea operaţiilor aritmetice sau logice asupra datelor programului in executie;

• alocarea unui dispozitiv periferic, pentru realizarea schimbului de informaţii între acesta şi memoria internă afectată programului;

• alocarea de spaţiu în memoria sistemului de calcul, pentru stocarea informaţiilor manevrate de program;

• accesarea unei anumite structuri de date (de exemplu un fişier din memoria externă);

Execuţia unui program presupune alocarea unei anumite zone din memoria internă a sistemului de calcul precum si afectarea unei perioade din timpul de lucru al procesorului. In timpul executiei unui program pot fi solicitate diferite resurse fizice sau logice; alocarea acestora revine in sarcina sistemului de operare care trebuie sa verifice:

• dacă resursa solicită există în sistem

• dacă ea este disponibilă

• cât din resursă este disponibilă

• pentru cât timp poate fi alocată resursa

Funcţiile sistemelor de operare

Funcţiile care trebuiesc realizate de sistemul de operare cu rol în gestionarea resurselor sistemului de calcul sunt:

1. gestionarea resurselor sistemului de calcul, cunoaşterea stării lor (alocate sau libere) şi a gradului lor de ocupare (cât din resursă este alocat);

2. implementarea unor algoritmi de alocare a resursei, care vor decide cărei solicitări i se alocă resursa, cât din resursă i se alocă, când se face alocarea şi pentru cât timp

3. alocarea efectivă a resursei, cu actualizarea informaţiilor legate de starea resursei

4. dezalocarea resursei ,fie la cererea sistemului de operare în vederea alocării ei altor procese, fie la cererea procesului care a solicitat-o.

Ierarhizarea componentelor sistemului de operare

Din punctul de vedere al interacţiunii cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi după modul de implementare a software-ului, sistemul de operare este organizat pe două niveluri:

• nivelul fizic

• nivelul logic

Nivelul fizic

Se referă la componenta firmware a sistemului de calcul.

Prin firmware se inţelege totalitatea programelor încărcate în memoria fixă ROM (Read Only Memory) de către producătorul sistemului de calcul ; această componentă se regăseşte la limita dintre hardware şi software, reprezentând partea de software integrat în hardware. Nivelul fizic gestioneaza resursele fizice ale sistemului de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura hardware a sistemului. De asemenea nivelul fizic include programe a căror execuţie este vitala in buna functionare a calculatorului, ca de exemplu programul care permite încărcarea automată a sistemului de operare, la pornirea acestuia.

Comunicarea perifericelor cu unitatea centrala se realizează prin intermediul sistemului de întreruperi, prin care aceastea solicita “atentia” microprocesorului; astfel se semnalează anumite evenimente ivite în sistem; la apariţia unei întreruperi, controlul este predat unor rutine ale sistemului de operare. La sistemele de calcul compatibile PC nivelul fizic este constituit de componenta ROM-BIOS.

ROM-BIOS include programe grupate după funcţia lor în :

• programele care se execută la pornirea sistemului de calcul : programul POST (Power-On Self-Test), care verifică starea de funcţionare a componentelor sistemului de calcul la punerea sub tensiune a acestuia şi programele de iniţializare a activităţii sistemului (-secventa de boot-) practic incarcarea sistemului de operare de pe primul sector al discului sistem;

• rutinele care fac posibilă utilizarea componentelor fizice ale sistemului de calcul, rutine numite drivere fizice ; ele sunt defapt niste programe de mici dimensiuni concepute de producatorii de hardware (se livreaza odata cu echipamentul cumparat) care realizeaza interfata dintre sistemul de operare si perifericul respectiv. Orice periferic odata conectat la sistem are nevoie de acest soft pentru a putea fi recunoscut si exploatat de sistemul de operare. Tehnica Plug and Play (PnP) permite simplificarea instalarii componentelor atasate sistemului prin aceea ca sistemul de operare detecteaza automat hardware-ul si instaleaza driver-ul corespunzator. Driverele asigură independenţa software-ului de pe nivelul logic faţă de particularitatile constructive ale componentelor hardware

Nivelul logic

Cuprinde partea de programe a sistemului de operare şi oferă utilizatorului mijloacele prin care poate exploata în mod eficient sistemul de calcul; comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează prin comenzi adresate sistemului de operare sau prin intermediul programelor scrise de programatori şi a căror instrucţiuni sistemul de operare le execută. Invers, comunicarea se realizează prin intermediul mesajelor transmise de sistemul de operare către utilizator.

Programele nivelului logic adresează dispozitivele hardware prin intermediul programelor nivelului fizic al sistemului de operare şi din acest motiv ele sunt independente de structura hardware a sistemului de calcul : nivelul fizic constituie o interfaţă între hardware şi nivelul logic al sistemului de operare.

Din punct de vedere funcţional, programele sistemului de operare se împart în două categorii :

• Componenta de comandă şi control, care cuprinde programe ce au rolul de a gestiona eficient resursele sistemului de calcul.

• Componenta de servicii, care cuprinde programe destinate minimizării efortului utilizatorului in folosirea sistemului de calcul.

Componenta de comandă şi control a sistemului de operare

Aceasta lanseaza si urmareste executia programelor alocand resursele necesare, sesizand evenimentele deosebite care apar in timpul rularii programelor si asigura protectia informatiilor. Tot aici gasim si nucleul sistemului de operare, care are funcţia de coordonare a activităţii sistemului de calcul şi a celorlalte componente ale sistemului de operare. Această componentă este rezidentă în memoria internă pe toată durata funcţionării sistemului de calcul şi se mai numeşte monitorul rezident sau kernel al sistemului de operare

53804394.jpg

Componenta de servicii a sistemului de operare

Componenta de servicii a sistemului de operare s-a dezvoltat odată cu cerinţele utilizatorilor sistemelor de calcul. Gradul de accesibilitate al unui sistem de calcul, ca şi complexitatea sarcinilor pe care utilizatorul le poate rezolva, sunt direct influenţate de eficienţa programelor de sistem incluse în componenta de servicii.

Componenta de servicii a unui sistem de operare poate include:

• unul sau mai multe programe încărcător pentru sistemul de operare, care lansează automat programe ale sistemului de operare la pornirea sistemului de calcul ;

asambloare, reprezintatranslatoare pentru programe scrise in limbaj de asamblare, limbaj care specific fiecarui sistem de calcul, care translateazaprogramele sursa in programe obiect- limbaj masina

compilatoare, reprezinta translatoare pentru programe scrise în limbaje de programare evoluate

interpretoare, care execută instrucţiunile programului sursă imediat după ce este translatată fiecare instrucţiune

funcţia de gestionare a dialogului cu utilizatorul, fie în mod comandă, oferind mecanisme de editare a comenzilor, fie în mod grafic, prin intermediul unei interfeţe grafice cu utilizatorul (GUI - Graphical User Interface) ;

funcţia de asistenţă « on line » pentru sistemul de operare, cunoscută ca Help-ul sistemului de operare;

Clasificarea sistemelor de operare din punctul de vedere al execuţiei proceselor

Programele utilizează în mod diferit resursele unui calculator (unele ocupă mai puţină memorie internă decât altele, unele execută mai multe operaţii de intrare/ieşire, timp în care UCP este utilizată mai puţin, altele fac prelucrări complexe asupra datelor, utilizând intens unitatea aritmetico-logică, etc).

Pentru utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme de operare pot gestiona execuţia concurentă a mai multor procese, asigurând proceselor din sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care poate asigura execuţia concurentă a proceselor. După acest criteriu, sistemele de operare pot fi:

monotasking- la un moment dat, în sistemul de calcul se poate executa un singur program; acesta rămâne activ din momentul lansării lui în execuţie şi până la terminarea lui completă; cât timp este în execuţie, programul are acces la toate resursele sistemului de calcul. În timpul rulării programului,el deţine controlul absolut al calculatorului (CP/M, MS-DOS).

multitasking- sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia simultană a mai multor procese care există concomitent în sistem (Windows, Unix). Sistem de operare multitasking definesc strategii de alocare a resurselor la procesele concurente, strategii care vor fi folosite de componentele sistemului de operare pentru gestionarea resurselor.

Clasificarea sistemelor de operare după modul de interacţiune cu utilizatorul

Un sistem de operare are rolul de a asigura interfaţa cu utilizatorul. Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la sistem şi al gradului de interacţiune cu sistemul, sistemele de operare se pot clasifica în:

sisteme seriale- gradul de interacţiune cu utilizatorul, în timpul prelucrărilor, este nul. În timpul execuţiei programului, utilizatorul pierde total controlul asupra prelucrării; el furnizează datele care se prelucrează odată cu formularea cererii de prelucrare şi primeşte rezultatele prelucrării la încheierea execuţiei.

interactive- permit comunicarea directă între utilizator şi sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de comandă al sistemului de operare sau interfaţa grafică utilizator GUI). Utilizatorul poate urmări modul în care se execută programul său şi poate influenţa, în anumite condiţii, execuţia acestuia. Un sistem de operare interactiv presupune o arhitectură a sistemului de calcul care să cuprindă echipamente standard de intrare/ieşire dedicate comunicării utilizatorului cu sistemul de operare (terminale I/O); aceste echipamente cuprind, de obicei, o tastatură, ca echipament standard de intrare şi un dispozitiv de vizualizare a informaţiilor de ieşire (un display sau o mini- imprimantă).

Sistemele de operare interactive pot fi:

monouser- comunicarea cu sistemul este posibilă, la un moment dat, numai pentru un singur utilizator (MS-DOS)

multiuser- sistemul de operare poate gestiona comunicarea în acelaşi timp cu mai mulţi utilizatori, conectaţi la sistemul de calcul prin intermediul echipamentelor terminale de intrare/ieşire. (Windows, Unix)

Tipuri de sisteme de operare

Sistemele de operare cele mai utilizate sunt cele din familia Windows (Windows 9x, XP, NT, 2000, Vista), UNIX (Linux, BSD, UNIX) si Macintosh.

Software utilitar

Software-ul utilitar include programe cu grad mare de generalitate, puse la dispoziţia utilizatorilor pentru a realiza anumite prelucrări specifice asupra informaţiilor, prelucrări comune pentru toţi utilizatorii unui sistem de calcul.

Există astfel programe pentru organizarea informaţiei pe suporturile de date: programe de arhivare-dezarhivare a datelor, programe antivirus, programe firewall, programe pentru realizarea conversiilor de suport,motoare de căutare etc.

Prin arhivarea (comprimarea sau împachetarea) unui fişier se înţelege micşorarea dimensiunii fişierului folosind un algoritm care

• caută secvente care se repetă

• inlocuieşte secventele cu simboluri

• crează un index al simbolurilor folosite

Prin arhivarea fişierelor se obţine o mai bună gestionare a spaţiului pe hard-disc, CD sau DVD, volumul ocupat de fisierele arhivate este mult mai mic. Un fişier arhivat nu poate fi citit decât după ce a fost dezarhivat.

Se recomandă arhivarea fişierelor rar folosite sau a celor foarte voluminoase. De asemenea arhivarea este utila si atunci cand avem de transferat fisiere pe Internet sau e-mail, deoarece creste substanţial viteza de transmitere a datelor şi este mult mai comod sa realizăm o singura arhiva care să concateneze toate fisiere dorite (arhive multivolum - arhivarea grupurilor de fisiere intr-o singura arhiva cu o dimensiune mult sub cea totala a fisierelor).

Caracteristicile esenţiale ale unui program de arhivare sunt: rata de compresie şi viteza de arhivare. Cele mai populare programe de arhivare sunt WinRar, Winzip, WinAce.

Programe antivirus

Viruşii informatici sunt programe de mici dimensiuni, ascunse în alte programe şi care determină anomalii in funcţionarea calculatorului. Ei au capacitatea de a se reproduce în atle programe utile.

Viruşii pot determina: alterarea datelor, blocarea calculatorului, modificarea lungimii fişierelor ocupând spaţiu liber de pe disc, producerea de sunete sau efecte video nedorite sau distrugeri temporare sau permanente.

Mecanismul de contaminare este exclusiv software; după rularea programului tip virus, secvenţa sa de cod fiind TSR (Terminate and Stay Resident) rămâne în memorie şi viitorul program care va fi rulat va fi contaminat. După salvare, acesta va fi purtător de virus.

Tipuri de viruşi:

Boot sector infector- infectează sectorul de încărcare a discului (Master Boot Record)

File infector- infectează fişierele de tip .EXE, COM, SYS;

“Cal troian”- virus ascuns în programe utile din sistem; dă aparenţă de funcţionare normală, dar poate distruge directorul rădăcină sau FAT-ul.

Bombe cu ”întârziere” (secvenţe de program care rămân în stare latentă până la o anumită dată)

Virus bacterie (se multiplică exponenţial, ajungând în timp să ocupe tot spaţiul de pe hard disc)

“Viermele” (în reţele de calculatoare, devine activ într-o staţie pe care nu rulează nici un program; scopul său este de a se reproduce des şi de a contamina alte fişiere)

“Capcane mascate” (secvenţe conţinute în programe cumpărate care au rolul de a împiedica piratarea programelor)

Raspândirea viruşilor se poate realiza prin: poşta electronică; software pirat; programe de compresie şi reorganizare a discului sau programe de reţea.

Alte tipuri de softuri malware( provine din cuvintele malicious si software) sunt şi programele de tip spyware. Acestea au rolul de a spiona, de-a colecta informaţii despre obiceiurile utilizatorului cum ar fi site-urile vizitate. Programele spyware pot schimba setările calculatorului, pot sa-i reducă viteza de conectare la internet, pot să instaleze softuri adiţionale sau să redirecţioneze activitatea browser-ului, pot să schimbe pagina de start...Spre deosebire de viruşi acestia nu se pot automultiplica.

Pentru prevenirea acestor efecte neplacute se recomandă:

• instalarea obligatorie a unui program antivirus

• a nu se folosi software “pirat”

• a nu se utilizează stick-urile decât după verificarea cu un program antivirus

• alocarea atributului Read Only pentru toate fişierele executabile de pe HD

• instalarea programelor de tip firewall

Firewall

Vulnerabilităţile unei reţele reprezintă o provocare pentru hackeri, ei profită de punctele slabe pe care administratorii de retele nu le-au remediat. Instalarea firewall-urilor reprezintă un pas înainte pentru asigurarea reţelei sau protejarea impotriva accesului neautorizat.

Un firewall este o aplicaţie care monitorizează şi filtrează permanent transmisiile de date realizate între calculator şi Internet in vederea blocării accesului neautorizat. Atunci cand navigăm pe Internet toate mesajele care intră sau ies din calculator trec prin firewall care le examinează şi le blochează pe acelea care nu indeplinesc criteriile de securitate. El inspectează deci traficul după un set de reguli. Tehnica folosită constă în mascarea adreselor IP din reţeaua internă faţă de utilizatorii din Internet ( dacă un intrus obţine o adresă IP reală el poate accesa acel calculator).

Motoare de căutare

Un motor de căutare este o unealtă destinată să caute informaţii din World Wild Web. Rezultatele obtinute in urma căutării sunt prezentate sub formă de listă numită hits. Informaţia poate consta în pagini web, imagini, sau alte tipuri de date.

WWW este o colectie imensa de date şi este organizată astfel incat regasirea unei informatii să se facă eficient. În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o anumită informaţie, el precizează motorului de căutare cuvintele cheie dupa care se va face căutarea, iar acesta va accesa baza de date afişand o listă de rezultate. Cele mai utilizate motoare de căutare :GOOGLE, MSN Search, Yahoo, AMGEM Force.

Poşta electonică

Serviciul de poştă electronică, sau e-mail, (electronic mail) permite unui utilizator să trimită un document de tip text, grafică, sunet sau film către orice altă persoană care deţine a adresă de e-mail. Poşta electronică este varianta modernă a scrisorii clasice. Această aplicaţie permite:

• compunerea mesajului (compose)

• răspunderea la mesaj (reply)

• retrimiterea unui mesaj primit altor corespondenţi (forward)

• salvarea mesajului (save) sau ştergerea lui (delete)

• filtrarea mesajelor, constituirea grupurilor de corespondenţi

Mesajul pe care vrem să-l trimitem are în mod obligatoriu o adresă de forma:

nume_utilizator@host.domeniu

• nume_utilizator este numele (login name) declarat de utilizator atunci când i se atribuie accesul la serviciile de e-mail (asociat cu o parolă);

• host este numele calculatorului gazdă cu rol de server mail

• domeniu este drumul (calea) în arborele unui domeniu principal.

Nodul destinaţie este identificat prin ultimele două componente ale adresei. Gazda are un nume şi un domeniu, care sunt separate printr-un punct şi sunt specifice fiecărui server care deserveşte şi serviciul de postă electronică.

Pe internet există multe site-uri care oferă conturi gratuite de e-mail cum ar fi: www.mail.yahoo.com, www.gmail.com, www. mail.email.ro, www.mail.post.ro.

În alegerea unui cont de căsuţă poştală trebuie să ţinem seama de capacitatea de memorie alocată utilizatorului, de facilităţile de ataşare a fişierelor, precum şi dimensiunea acestor ataşamente.

Crearea unui cont se face:

• accesarea unui server de mail

• introducerea datelor pentru deschiderea contului (Signup for a new Account)

• stabilirea unui nume de cont şi o parolă

ATENŢIE: La unele formulare de subscriere, sunt plasate oferte implicit bifate de acceptare care vor permite ulterior “invadarea” căsuţei cu mesaje publicitare.

Există servicii care livrează posta electronică pe ecranul telefonului mobil, putându-se folosi chiar tastatura telefonului pentru a se trimite un e-mail. Când se primeşte un e-mail, telefonul semnalează aparitia mesajului. Serviciul este disponibil pentru telefonia GSM în întreaga lume, prin mecanismul de roaming, cu condiţia abonării la reţeaua telefonică digitală cea mai apropiată care oferă acest serviciu.

Drivere

Drivere-le sunt mici programe soft¬ware folosite de sistemul de operare pen¬tru a controla accesul direct la componentele hardware ale sistemului. Orice resursă fizică conectată la unitatea centrală, pentru a fi funcţională, necesită drivere sau fişiere informative.

Odată cu achiziţionarea unei resurse fizice (placă de reţea, de sunet sau video, scanner, imprimantă) se oferă şi un CD ce conţine programe de mici dimensiuni cu rol de a optimiza la maxim funcţionarea componentei respective. Când driverele nu sunt instalate corespunzător sau deloc, resursa respectivă poate să funcţioneze la randament redus sau chiar deloc. Fără ajutorul drivere-lor, sistemul de operare estimează („bănuieşte”) performanţele componentei, fară a putea însă să utilizeze la maxim performanţele resursei. Cu câ hardware-ul se adaptează mai bine la mediul în care lucrează cu atât sistemul este mai stabil şi mai rapid.

Producătorii de componente dezvoltă în permanenţă versiuni noi ale driverelor pentru a exploata la maxim posibilităţile resursei hard.

Înainte de a instala un nou driver se recomandă protejarea sistemului prin crearea unui punct de restaurare (Restore Point):

• Start-All Programs-Accesories-System Tools şi selectarea opţiunii System Restore.

• Selectăm Create a restore point

• Alegem un nume pentru backup

Aceste măsuri de siguranţă le luăm, pentru cazul nedorit, în care instalarea driverului afectează stabilitatea sistemului ( activăm utilitarul System Restore şi selectăm opţiunea Restore my computer to an earlier time, de unde alegem înregistra¬rea anterioră).

In Device Manager se găseşte o listă a componentele deja instalate. Drivere-le instalate incorect apar marcate cu un semn de întrebare. Din cadrul acestui meniu utilizatorul are posibilitatea de a dezactiva sau actualiza driverele.

La pornirea calculatorului, sistemul de operare, Windows recunoaşte au¬tomat orice resursă nou instalată şi dacă nu găseşte un driver potrivit în biblioteca proprie, solicită CD-ul cu driverul respectiv. Instalarea se face prin intermediul unei interfeţe asis¬tent.

În cazul când Windows nu recunoaşte au¬tomat noul dispozitiv se poate apela la opţiunea Add Hardware din Control Panel. Drept urmare se lansează un program care prin intermediul unui asistent ne facilitează instalarea componentei respectice (verifică dispozitivele noi, neinstalate încă, solicită conectarea resursei la sistem şi îi cere utilizatorului să-i precizeze locaţia unde poate fi gasit driver-ul în cauză ).

Software specializat

Aplicaţiile informatice au devenit instrumente nelipsite din activitatea de zi cu zi a economistilor, designerilor, arhitecţiilor şi fotografilor infiltrîndu-se practic în aproape toate domeniile de activitate. Aplicaţiile informatice specialializate pe un anumit domeniu se mai numesc şi software specializat.

Software-ul cu specific economic cuprinde programe de contabilitate, gestiune, salarizare şi analiză managerială. Aceste aplicaţii oferă utilizatorilor avantaje funcţionale şi tehnice prin intermediul gestiunii bazelor de date (SGBD). Cele mai uzuale SGBD sunt: Oracle, Visual Fox, Access, Excel (calcul tabelar).

Software-ul specializat în prelucrarea imaginilor pune la dispoziţia utilizatorilor instrumente puternice de prelucrarea imaginilor digitale. De asemenea permite să creăm compoziţii diverse, chiar şi tridimensionale, afişe, reclame, bannere, albume fotografice, planuri, schite. Cele mai utilizate soft-uri în acest domeniu sunt: CorelDraw, CAD (proiectare asistată pe calculator- folosită de arhitecţi) şi Adobe Photoshop.

Sunetele pot fi prelucrate prin aplicaţii care permit facilităţi de segmentare sau mixare a fişierelor audio, de creare şi inscripţionare a propriilor compoziţii, de editarea sau organizare a fişierelor (Ashampoo Music Studio).

Prelucrarea textelor a devenit o activitate banală pe care utilizatorii o realizează în mod curent. Procesoarele de texte permit editarea textelor, formatarea la nivel de caracter, bloc de text sau pagină, utilizarea listelor ordonate sau neordonate, inserari de tabele, grafice, sau diagrame. Unul dintre cele mai folosite procesoare de teste sub Windows este Word-ul.

Macromedia Dreamweaver este specializată în realizarea paginilor web sub diferite platforme( html, php,mysql), iar animarea obiectelor se poate realiza cu softuri speciale precum Flash MX. Pentru realizarea unui site web pe lângă software-ul necesar se impune crearea unei echipe de Web Design care presupune existenţa unor specialişti în programare, grafică şi animaţie.

Programul gratuit VLC Media Player este un player multimedia cross-platform (poate rula pe diferite sisteme de operare) care oferă suport pentru fluxuri video MPEG şi DivX, cât şi pentru majoritatea formatelor audio şi video importante. VLC Media Player le oferă utilizatorilor posibilitatea de a urmări un fişier video în timp ce acesta este descărcat.

Cititi si:

Antivirus Security

Domeniul: Informatică

Calificarea: Analist programator

Nivel 3 avansat

AUTORI:

CARMEN MARIANA POPESCU – profesor grad didactic II

MARIANA VIOLETA CIOBANU – profesor grad didactic I

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×