Care Este Diferenţa Dintre Ecranul Rezistiv Şi Ecranul Capacitiv?

[Courage]

Dacă intenționezi să-ți cumperi un nou telefon, există o șansă mare ca acesta să fie echipat cu ecran tactil, mai ales că numărul de modele care dispun de touchscreen se află într-o continuă creștere. Oricum, dacă nu ai mai avut până acum un telefon cu un astfel de ecran, trebuie să te avertizez că există câteva lucruri importante pe care trebuie să le ai în vedere. Cel mai important aspect al ecranelor tactile este faptul că există două tipuri utilizate cu preponderență în industria dispozitivelor mobile: rezistive și capactive. Experiența generată de fiecare tip în parte este atât de diferită încât niște indicii asupra mecanismului funcționării acestora sunt mai mult decât binevenite.

Cum funcționează ecranele rezistive și cele capacitive – principalul factor diferențiator dintre cele două este modul în care acestea detectează prezența degetului (sau a unui obiect exterior):

• tehnologia rezistivă funcționează prin înregistrează porțiunii unde este aplicată o presiune prin apăsare; un touchscreen rezistiv este construit prin suprapunerea mai multor straturi, cel superior flexând sub presiunea degetului sau a unui stylus, apăsând astfel stratul imediat inferior și închizând un circuit electric care indică telefonului zona ecranului unde este aplicată o presiune; acest tip de ecran este ideal pentru utilizarea în locațiile industriale unde utilizatorul ar putea purta mănuși sau pentru o persoană cu disabilități fizice care ar putea folosi o alternativă personalizată de mouse pentru a opera dispozitivul.
  
  
  
  
• tehnologia capacitivă nu se bazează pe detectarea presiunii ci folosește electrozi pentru a înregistra proprietățile conductive ale obiectelor, cum ar fi degetele; deci, ecranele tactile capacitive nu au nevoie de apăsarea unui obiect solid pe suprafața acestora deși vor reacționa doar la anumite obiecte – de exemplu acestea nu funcționează cu un stylus obișnuit. Acest tip de ecran este recomandat pentru situațiile care necesită viteză mare de răspuns și durabilitate ridicată, cum ar fi kioskurile de informare publice sau terminalele de vânzare electronice. Această alternativă necesită prezența unui obiect organic (acoperit cu piele) pentru a funcționa.

În practică, datorită acestor diferențe esențiale, tipul de touchscreen folosit este aproape instantaneu recunoscut. Cel mai faimos telefon din ultimii ani, iPhoneul celor de la Apple folosește un ecran capacitiv, ceea ce ajută enorm la oferirea acelei experiențe foarte plăcute în privința manipulării tactile a acestuia.

Datorită faptului că ecranele capacitive au nevoie de un contact fizic foarte ușor pentru a înregistra o acțiune acestea sunt foarte sensibile atunci când în preajma lor se află un deget (sau mai multe), în comparație cu cele rezistive care nu ar avea nici o reacție la o atingere ușoară. Pentru a mai reduce din acest handicap, unele modele mai recente de telefoane cum ar fi Nokia N97, HTC Tatto sau Samsung Jet sunt echipate cu ecrane tactile rezistive care sunt mult mai sensibile la atingere decât cele din generațiile anterioare.

La o primă vedere s-ar putea concluziona că ecranele capacitive sunt net superioare celor rezistive care vor muri mai devreme sau mai târziu dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple deoarece touchscreenurile rezistive au avantajele lor. Cel mai mare avantaj al acestora din urmă este acela că oferă potențial pentru mai multă acuratețe (în combinație cu un stylus). În plus, acestea nu se bazează pe proprietățile organice ale degetelor pentru a putea fi operate, putând fi mânuite cu aproape orice, ceea ce le face pretabile pentru a fi folosite în medii cu temperaturi extreme care presupun folosirea unor mănuși.

Problema integrării cu sistemul de operare:

Bineînțeles că acuratețea contează doar dacă gadgetul îți oferă oportunitatea de a o folosi. De când iPhoneul a făcut ca atingerea ușoară a ecranului un standard în materie de touchscreenuri – orice altceva părând demodat – sistemele de operare pentru smartphoneuri au evoluat în sensul oferirii de suport pentru ecranele capacitive având icoane mai mari și o mai bună integrare a gesturilor făcute cu degetul (pe suprafața ecranului, nu în aer).

Windows Mobile a fost întotdeauna un jucător important pe piața telefoanelor dotate cu un ecran rezistiv (atât din cauza vechimii sistemului de operare cât și a vârstei mai mare pe care o au ecranele rezistive care sunt folosite de prin 1995) dar chiar și noul Windows Phone 7 se pare că va promova modul de interacțiune introdus de Apple.

Deci, chiar dacă ești un utilizator ocazional sau intenționezi să trimiți tone de emailuri ori să editezi documente alegerea nu este chiar atât de simplu de făcut, motiv pentru care am făcut un tabel în care sunt prezentate caracteristicile și avantajele/dezavantajele fiecărui tip în parte:

Concluzii

Datorită îmbunătățirii sensibilității ecranelor rezistive și a apariției unor gadgeturi mai ieftine echipate cu ecrane capacitive sunt speranțe că problemele inerente ale touchscreenurilor vor fi rezolvate. Dar, dacă vrei să-ți foloseși mai mult degetele și urăști stylusul, recomandarea mea este un telefon cu ecran capacitiv.

Deși titlul articolului ar sugera că există o competiție între cele două tehnologii sau chiar un război, adevărul este că cele două sisteme sunt mai degrabă alternative și complementare decât adversare, fiecare dintre acestea având avantajele și dezavantajele ei. Acesta este și motivul pentru care mă aștept ca numărul telefoanelor lansate în viitor care vor avea ecran rezistiv să fie aproximativ egal cu cel al telefoanelor echipate cu ecran capacitiv.

Eu sper că am reușit să prezint plusurile și minusurile fiecărei tehnologii, de aceea sunt convins că cine spune despre ecranul capacitiv că este mai bun are o viziune superficială asupra problematicii (deși recunosc că este mai nou și mai sexy datorită în principal lui iPhone). Dar mai există suficient potențial de exploatat în tehnologia rezistivă iar timpul va dovedi dacă am dreptate sau nu.

sursa: it4fans.ro