Red Dead Redemption Review

[gaby]

Inca de la inceput Red Dead Redemption are un aer aparte. Intr-un tren indreptat undeva spre faimosul Vest Salbatic, facem cunostinta cu John Marston. Deloc diferit fata de aproape orice alt protagonist din jocurile celor de la Rockstar, Domnul Marston este la randul sau un necunoscut in locul unde este plasat, gata sa faca orice pentru oricine numai ca sa isi atinga telul.

Trimis de catre agenti ai guvernului federal impotriva vointei sale pe urmele unui neleguit, eroul nostru va cunoaste o multime de personaje ce il vor ajuta sa isi indeplineasca misiunea fie in moduri directe sau indirecte. Aveam deci, o noua poveste expusa in stilul cu care Rockstar deja ne-au obisnuit prin jocurile excelente pe care le-au oferit de-a lungul timpului.

Povestea din Red Dead Redemption este frumos atasata unui fundal ceva mai inedit pentru un joc. Vechiul Vest Salbatic este aflat intr-o perioada de tranzitie spre o lume moderna, iar nelegiuitii sunt inlocuiti incet dar sigur cu oameni ai legii – lucru care nu reprezinta neaparat o schimbare in bine. Cei cu ceva mai multe cunostinte despre istoria sau trecutul vestului salbatic se vor delecta cu siguranta jucand acest titlu.

Asa cum probabil ati ghicit, Red Dead este un GTA IV cu haine de western, dar nu tocmai. Actiunea se desfasoara in acelasi mod, jocul arata cam la fel, insa reuseste sa treca de sentimentul de GTA cu haine noi dupa doar cateva ore de joc. Acesta iese din tiparul impus de varul sau mentionat adineaori, prin felul in care jucatorul se simte tras in lumea jocului, lume ce pare enorma si arata fantastic din punct de vedere vizual. in momentul in care pana si un pamant ars de soare cu niscaiva cactusi presarati pe ici pe colo arata fantastic, cu siguranta avem de-a face cu un joc de-a dreptul artistic.

Red Dead Redemption este un cocktail de elemente reale si … mai putin reale. Desi la prima impresie jocul este un historical western, actiunea se petrece in zone fictive precum New Austin, respectiv Nuevo Paraiso. Aceste state sunt, evident, inspirate din locatii reale din Sudul si Sud-Vestul Americii respectiv din Nordul Mexicului.

Tendinta celor de la Rockstar North de a se indrepta spre jocuri din ce in ce mai realiste si cu cat mai putine elemente arcade se face remarcata si in acest titlu. in Red Dead Redemption avem posibilitatea sa ignoram firul epic si sa ne lasam pierduti si acaparati de deserturile sau padurile de coniferi din joc.

Putem sa ne apucam de cules flori, de vanat, de cautat comori sau putem pur si simplu sa indeplinim misiuni secundare ce sunt presarate pe mai oriunde. Jocul ne ofera si posibilitatea de a indeplini tot felul de provocari in afara misiunilor. Acestea pot varia de la impuscatul de iepuri la altele din ce in ce mai grele. Avem astfel un joc care cateodata te face sa uiti ca este un action/3rd person shooter, ci mai degraba iti ofera sentimentul ca joci ceva mai inedit. Daca mai adaugam aici faptul ca poti sa cumperi harti cu comori, harti de “survival” sau tot felul de accesorii si consumabile parca mai mult ne apropiem de un “faux”-RPG.

in retrospectiva, ma gandesc ca poate Red Dead Redemption este mai putin despre mersul cu vitele la pascut si mai mult despre genocidul in toata regula la care jocul ajunge spre final. Nu ma intelegeti gresit, am savurat fiecare moment in care am tras cu revolverul din spinarea calului, numai ca numarul de inamici ce mi-au cazut victime doar in cadrul misiunilor principale aproape ca atinge mia.

Arsenalul pe care John Marston il cara dupa el este alcatuit din vreo opt pistoale, sapte pusti, doua-trei shotgun-uri, cateva pusti cu luneta, un lasou, cutite de aruncat, dinamita, cocktailuri molotv si multe altele. Serios. Acestea pot fi trase de pe cal, din caruta, din caleasca, de dupa un zid, din picioare si in orice forma vreti.

Controlul in sine este acelasi greoi si usor neintuitiv din Grand Theft Auto IV, insa este parca ceva mai distractiv, poate si pentru ca mai mult timp il vom petrece pe cal si nu folosind sistemul imprevizibil de cover. Despre luptele in interiorul cladirilor nici nu mai zic, mai ales cand trebuie sa deschizi o usa in spatele careia se afla o teava de shotgun. Bine macar ca majoritatea misiunilor se desfasoara in aer liber.

In Red Dead Redemption nu avem vehicule, chiar daca jocul este plasat chiar in perioada cand acestea apar in existenta. Avem in schimb cai, al caror control este destul de reusit. Pentru a calari insa, lucrurile nu sunt chiar atat de simple pe cat ar parea: ca sa mentinem sau ca sa crestem viteza calului/trasurii trebuie sa tot dam cu biciul (in cazul vehiculelor cu doi sau mai multi cai), nu prea tare insa, ca putem fi trantiti la pamant.

Firul epic din Red Dead Redemption este unul care porneste ceva mai greu sau, mai bine spus, mai lent. in primele ore de joc vom face misiuni ce nu intra tocmai in categoria celor demne de un western suparat. Vom proteja o crescatorie de vite pur americana impotriva coiotilor, vom scoate vitele la pascut sau vom merge la imblanzit de cai salbatici. Doar ca mai tarziu jocul sa ne trimita in adevarate maceluri si batalii ceva mai potrivite unui joc de actiune, asa cum am amintit mai devreme.

Desi povestea este una cat se poate de clasica, iar motivele ce stau la fundatia acestui fir epic sunt destul de simpliste, modul in care actiunea se dezlantuie si felul in care chiar atunci cand ai impresia ca jocul este pe sfarsit, te surprinde cu mai mult continut, face din Red Dead Redemption o cu totul alta specie. Spre sfarsit incepi sa te intrebi daca jocul s-a terminat cu adevarat, iar raspunsul vine incet, dar sigur: nu.