La Noire Review

[gaby]

Unul dintre jocurile cu cel mai mare buget de pana acum, LA Noire, nu se sfieste sa vina pe trei discuri pentru PC, Xbox 360 si aproape sa umple un disc Blu-ray pentru Playstation 3. LA Noire este cu siguranta un joc mare din toate punctele de vedere, de la zecile de ore de voice acting la impresionanta reproducere a orasului Los Angeles.

Asadar, inn LA Noire vom intra in rolul lui Cole Phelps, un fost soldat in al Doilea Razboi Mondial, acum pe urmele unei cariere de detectiv. Atmosfera din LA Noire este una de film-noir, atat cu elemente din clasicele anilor 40 si 50 dar si cu o influenta foarte sesizabila din partea filmelor noir moderne precum LA Confidential, a carui inspiratie se simte de-a lungul intregului joc.

Cariera lui Cole Phelps va porni de jos, de la cazuri banale la crime cu intrigi din ce in ce mai stufoase si complicate, dar si faima va creste pe masura. Daca la inceputul jocului cazurile sunt relativ simple si fara legatura intre ele, pe masura ce inaintam in joc si suntem promovati din ce in ce mai sus la divizii si mai serioase ale politiei, vom descoperi ca nimic nu este asa cum pare, iar lucrurile pe care le vom rascoli vor scoate la suprafata uratul adevar despre coruptia din Los Angeles.

Jocul este structurat sub forma unor 21 de cazuri, impartite la randul lor in functie de tipul crimelor. Aceste misiuni functioneaza precum niste episoade ale jocului, fiecare desfasurandu-se dupa un scenariu similar si terminandu-se cu un raport. Toate aceste “episoade” incep cu denumirea cazului, care vine sub forma unui titlu scris in cea mai abstracta si metaforica maniera posibila, fapt ce contribuie la atmosfera de film-noir.

Cazurile incep in mod similar: plecam de la sectie si conducem pana la locul faptei unde suntem intampinati de benzile galbene ale politiei, precum si de presa care vrea sa surprinda cele mai socante imagini ale crimei. Apoi, incepe munca de detectiv. intr-un stil pur de Crime Scene Investigation te vei apuca sa cauti indicii peste tot, o urma de sange acolo, o pereche de lenjerie intr-un portbagaj dincolo si asa mai departe. Odata ce indiciile au fost stranse vine randul martorilor sa fie luati la intrebari.

Interviurile cu suspectii, martorii sau oricine altcineva care i-a zambit vreodata ciudat detectivului Phelps sunt una dintre cele mai interesante mecanici ale jocului. Intervievatilor le pot fi puse intrebari strans legate de indiciile gasite de-a lungul investigatiei, iar raspunsurile date de acestia sunt apoi supuse unor trei atitudini de replica lasate le libera alegere: Truth, Doubt si Lie. Toate persoanele, locatiile si indiciile gasite pot fi oricand revizuite deschizand caietelul cu notite.

La fiecare raspuns dat de cei interogati putem sa reactionam in maniere diferite, fie suntem blanzi cu ei si selectam varianta Truth, fie suntem mai agresivi si ii speriem putin, chiar daca nu avem probe solide, folosind optiunea Doubt. Daca probe solide sunt la indemana atunci acestia pot fi si acuzati de minciuna, dar nu vom rezolva mai nimic daca nu le prezentam exact dovezile din spatele acuzatiilor.

De mentionat aici este faptul ca sistemul de Lie, Doubt, Truth nu este exact ceea ce pare initial. Raspunsurile lui Phelps pot fi cateodata cam nepotrivite, sau cel putin nu reflecta ceea ce ne-am fi asteptat sa zica. Poate ar fi fost mai usor de priceput un sistem asemanator cu cel din jocurile celor de la BioWare in care avem si un mic preview despre ceea ce urmeaza sa spuna protagonistul.

O mare parte din joc, data fiind natura detectivoasa a titlului, o vom petrece luand interviuri si acuzand saracele femei nevinovate ca si-au omorat sotul cu teava de la centrala. Aici intra sub reflector impresionanta tehnologie de animatie de sub capota lui LA Noire.

O multime de actori, o parte destul de cunoscuti, si-au imprumutat fetele pentru acest titlu, iar animatiile din joc sunt chiar asa cum actorii respectivi au reprodus replicile in studioul de inregistrare. LA Noire este primul joc care se foloseste de aceste noi tehnologii iar rezultatul este pur si simplu uimitor, realismul si miscarile naturale ale personajelor aproape ca ne ridica parul de pe maini.

Desi la prima impresie jocul pare sa foloseasca acelasi engine precum GTA IV sau Red Dead Redemption, lucrurile nu stau chiar asa, in afara de mini-map-ul arhicunoscut din stanga-jos, asemanarile se opresc aici. LA Noire foloseste un motor grafic creat in-house de catre Team Bondi, dar asta nu inseamna ca jocul nu este impresionant din punct de vedere grafic, reproducerea Los Angeles-ului din joc lasa insa de dorit, pare a fi lipsita de vlaga, si paleste in comparatie cu New York-ul din GTA IV, care prindea o viata a sa.

Spre deosebire de jocurile open-world de sub sigla Rockstar din trecut, in LA Noire suntem de aceasta data in rolul unui aparator al legii, un pazitor al intunericurilor. Nu mai putem sa facem prostioare. Calcatul pietonilor cu masina sau legarea femeilor pe sinele de tren sunt lucruri care nu se potrivesc prea bine cu meseria de detectiv. Astfel, nici macar nu vom mai putea sa scoatem pistolul din teaca fara un motiv intemeiat, iar pietonii evita pericolele mai ceva ca un iepure pe LSD.

Atunci cand vom putea scoate pistolul din buzunar insa, e vai s-amar de nelegiuiti. Cole Phelps pare sa nu ramana niciodata fara gloante, decat atunci cand foloseste o arma luata imprumut de la vreun raposat. Cu un astfel de pistolar feroce in spate, cei de la Team Bondi sacrifica elemente consacrate de shooter pentru a crea o atmosfera mai intensa, fara numere inutile in plus pe ecran, pastrand astfel interfata extrem de curata a jocului.

LA Noire nu duce lipsa de continut, mai ales de continut de calitate. Cu aproape 15 ore necesare doar misiunilor principale, jocul nu este unul scurt. Pe langa cazurile principale avem si alte 40 de apeluri de urgenta, la care putem sa raspundem de la volanul cruiser-ului de politie, sau putem pur si simplu sa ne plimbam cu cele 95 de vehicule clasice din joc, din care o parte sunt ascunse in garaje secrete. Aceste lucruri fac din LA Noire o experienta cu adevarat completa, ce ne da cu continut pana sa ne saturam.

Este drept ca jocul are si parti in care o ia mai incetinel, si aproape ca munca de detectiv devine repetitiva si epuizanta, mai ales in cadrul misiunilor de omucidere, ce dau impresia ca suntem mereu cu un pas in urma. Nu as fi surprins ca aceasta monotonie ce se instaleaza pe la jumatatea jocului sa fie intentionata, doar o strategie a producatorilor de a se juca cu trairile noastre in pielea personjului.

Avem de-a face cu un joc complex si destul de epuizant, care ne pune mintea la contributie si ne bombardeaza cu caz peste caz, crima peste crima, doar ca sa incercam sa punem piesele de puzzle cap la cap, fara sa stim macar daca totul este interconectat sau nu.

LA Noire este un joc care va ramane in istorie, nu pentru inovatii de gameplay ci pentru statutul de arta la care ridica industria jocurilor video, adaugand o mult necesara tenta de seriozitate si credibilitate ce lipsea din aceasta generatie de console si de jocuri in general. Pe tonuri de jazz si fara explozii inutile si mitraliere cu drujbe atasate, LA Noire este cu siguranta un candidat pentru jocul anului si merita a fi jucat.

Numai bine !

[+hedmasster]

O să îl incerc şi eu

[gaby]

Chiar te rog .

[+midnight]

O sa-l iau si eu dupa ce o sa termin cu cateva jocuri de pe lista mea

[+alex008]

oare imi va merge pe configuratia

Intel dual core E6600 3.06 GHz

3GB RAMi

Placa video Gigabyte GeForce GT430

??

[+GodsOtherHand]

http://gamesystemrequirements.com/games.php?id=1358

da

[+alex008]

se pare ca totusi nu vrea sa-mi mearga se sacadeaza foarte rau