Courage

Asta am gasit si eu pe google . Răule! M-am supărat pe tine Cere-ţi scuze!

dc?

E HD

Stergeti topicul .

Forumurile on-line au ajutat multi internet-marketeri sa castige bani frumosi cu putin efort. Oameni din intreaga lume fac bani din furnizarea solutiilor pentru problemele altor persoane pentru ca ceea ce un om vede ca fiind o problema, un altul o vede ca pe o oportunitate si un mijloc de a face bani. Forumul on-line este o comunitate de oameni care participa la acelasi gen de discutii, care au o problema comuna si un interes comun, un loc de intalnire pentru discutii deschise. Din forum puteti face bani, indiferent daca sunteti cel care il detine sau nu. Un membru foarte inteligent poate fi atat de bun incat sa castige mai multi bani chiar decat administratorul sau oricare dintre moderatori. Pentru instalarea unui forum: Prima masura care trebuie luata in considerare in procesul de creare a unui forum este achizitionarea unui domeniu inregistrat pe numele dvs., care are un nume original si legat de nisa forumului. Exista numeroase site-uri de unde va puteti cumpara numele de domeniu, de exemplu, GoDaddy sau Freehostia. Numele de domeniu pentru un anumit site este un fel de cod de identificare. In scopul de a face afaceri in spatiul cibernetic intr-un mod cu drepturi depline, astfel de identificari sunt foarte necesare pentru a evita orice probleme inutile. Al doilea pas in crearea unui forum online este achizitionarea unui pachet de gazduire a site-ului dvs. Serviciul de gazduire poate fi cumparat de pe aceleasi site-uri de unde ati cumparat si domeniul, dar evident si de la alti provideri. Este de preferat sa cumparati un pachet care are cel putin o baza de date MySQL. Masura urmatoare este descarcarea celei mai recente versiuni a oricarui software de buna calitate de pe site-ul sau oficial. Dar, inainte de a face asta, este important sa fiti bine informati aupra caracteristicilor software-ului. A patra etapa este uploadarea fiecarui fisier, care tocmai a fost descarcat in locatia exacta a site-ului. Acesta este un pas crucial pentru ca permite accelerarea procesului de creare a forumului. Deschideti browser-ul si fisierul "install" trebuie sa fie accesat inainte de a incepe instalarea software-ului de forum. Dati click pe tab-ul \'install\' si urmati instructiunile care va apar pe monitor . In cazul in care, din intamplare, procesul se blocheaza, cititi documentele din install.html si readme.html. Penultimul pas ar fi cautarea unor add-on-uri adecvate in scopul de a stiliza forumul. Ultima masura care trebuie pusa in aplicare e tusa finala, cea de promovare: spuneti prietenilor, rudelor si atrageti persoane necunoscute care sa interactioneze intre ele pe forumul dvs. Traficul este o problema majora pentru orice site, deci implicit si pentru un forum. Pentru a face din forumul dvs unul activ aveti nevoie de stabilirea segementului demografic al utilizatorilor. Una dintre cele mai simple modalitati de a genera un forum activ este nisarea lui pe subiecte de discutie ce pot atrage fani din diverse domenii: cinema, televiziune, sport etc. Daca site-ul dvs. este o sursa cu informatii unice, in cele din urma va deveni foarte popular. Cand creati un forum trebuie sa evitati: 1) Un design nepotrivit. Chiar daca nu sunteti webdesigner, forumul dvs poate arata decent daca nu comiteti anumite greseli: nu includeti o multime de anunturi si gif-uri animate pe site. Acest lucru il va face sa arate ca un site de spam. Cel mai simplu design poate fi cel mai bun, chiar daca arata un pic ciudat; cel putin nu va fi enervant pentru vizitatorii dvs.Veti pierde o multime de vizitatori daca design-ul este urat si daca un alt forum cu aceeasi nisa are un aspect mai bun. 2) Moderare slaba. Exista o serie de lucruri care pot afecta cresterea forumului: injurii aduse de unii membrii altora, spamarea sau postarea unor comentarii jignitoare. Daca un membru este sanctionat pentru ceva si altul care procedeaza la fel nu este, atunci calitatea forumului va fi pusa la indoiala.In cazul in care forumul nu este unul prea mare, o moderare proasta ii poate indeparta pe useri. 3) Reinstalarea repetata a forumului si cerinta de re-inregistrare de fiecare data cand se intampla acest lucru poate duce la pierderea utilizatorii si astfel la descresterea forumului. Alte sfaturi: Postati subiecte interesante. Nu veti atrage vizitatori daca forumul este plin de subiecte spam care sunt plictisitoare. Incercati sa-i pastrati pe cei mai buni forumisti pe care ii aveti.. Este foarte important sa ii pretuiti si sa ii rasplatiti pe cei care va mentin forumul in viata. Ei, va usureaza munca deoarece nu va trebui sa faceti dvs toata treaba. sursa: www.roportal.ro

Compania Microsoft si-a schimbat logo-ul pentru prima oara in 25 de ani. Decizia a fost luata in conditiile in care Microsoft va lansa noua versiune a sistemului sau de operare, Windows 8, in aceasta toamna. Noua versiune va putea fi instalata pe tableta proprie a companiei, Surface, dar si pe alte dispozitive cu ecrane touch. Logoul nou are 4 patratele care "au rolul sa exprime portofoliul diversificat de produse ale companiei", potrivit blogului Microsoft, scrie Mediafax. Lansarea Windows 8 va avea loc, cel mai probabil, in octombrie, iar tableta Surface va fi pe piata la finalul anului. Sursa: www.yoda.ro

Cât eram banat, mi-am adus aminte de cartea aceea, "Decameronul" (pe care o voi citi) şi despre subiectul principal: Moartea Neagră din secolul XIV. Aşa că, am căutat pe google un documentar despre ciumă şi l-am găsit pe acesta. Mi s-a părut foarte interesant, de aceea vi-l recomand şi vouă (este online, gratis). http://documentare.digitalarena.ro/moartea-neagra-2004/

da

Salut. Vreau să-mi iau o cameră web săptămâna care vine. Bugetul e în jur de 100 de lei, firma aş dori să fie de la Microsoft, şi magazinul să fie serios (în caz de ceva, să nu am probleme la garanţie, dar prefer PCgarage). Scopul principal: Skype. Mă gândeam la http://www.pcgarage.ro/camere-web/microsoft/hd-3000/ .

Dacă ai un procesor de 4000 de lei nu e musai nevoie de o placă video dedicată. Şi nu, omul care ar face asta nu e nebun.

Peste 85 la sută dintre românii îşi doresc unirea României cu Republica Moldova. Aceasta este una dintre concluziile preliminare ale unui sondaj de opinie efectuat în luna iunie, în ţara noastră, de către Centrul Român pentru Studii şi Strategii. În timp ce numai jumătate dintre respondenţi consideră că politicienii din România ar trebui să trateze unirea ca prioritate, un procent mult mai ridicat dintre cei chestionaţi sunt de părere că locuitorii din dreapta Prutului sunt în primul rând români (67,8%), că limba vorbită de ei este româna (71,9 %) şi că „Basarabia este pământ românesc"(84,9%), se arată într-un comunicat remis romanialibera.ro de către Platforma Civică Acţiunea 2012. Sondajul de opinie a fost realizat în România, în perioada 7-23 iunie, pe un eşantion reprezentativ naţional de 1486 de persoane, cu o eroare tolerată de +/- 2,5%. Rezultatele finale ale cercetării vor fi făcute publice în luna septembrie. Datele preliminare au fost prezentate în cadrul conferinţei-dezbatere cu tema "REUNIREA CELOR DOUĂ STATE GERMANE - model de integrare euro-atlantică pentru R. Moldova, prin REUNIREA CELOR DOUĂ STATE ROMÂNEŞTI". "Această cercetare este prima aşezată într-o paradigmă românească, în sensul că e realizată din perspectiva unui interes românesc şi orânduieşte demersul ştiinţific sub această stea. Din acest punct de vedere, este una dintre primele cercetări care indică limpede că teritoriul dintre Prut şi Nistru, respectiv Republica Moldova sau Basarabia, este încă bine aşezat în mentalul colectiv din România. Asta a fost o surpriză plăcută pentru noi, ne aşteptam ca după douăzeci de ani de curriculă şi mass-media într-o formulă deznaţionalizantă, neadaptată în raport cu complexul Europa, să găsim mai puţin prezentă această resursă mentală. Iată că ea este prezentă şi asta ne bucură", a declarat Radu Baltasiu, directorul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române. Evenimentul a fost organizat în ajunul vizitei cancelarului german Angela Merkel la Chişinău. Societatea din Republica Moldova aşteaptă cu interes rezultatele acestei deplasări a oficialului german, în contextul în care în ultimele luni s-a vehiculat ideea reglementării conflictului transnistrean prin aplicarea unui plan de federalizare a republicii. ursa: www.romanialibera.ro

http://www.pcgarage.ro/procesoare/intel/core-i3-3220-33ghz-box/ http://www.pcgarage.ro/procesoare/intel/core-i3-3225-33ghz-box/ http://www.pcgarage.ro/procesoare/intel/core-i3-3240-34ghz-box/ Dacă recomand ceva, voi recomanda doar primul. Celelalte 2 îs scumpe rau. P.S. TDP de 55W ...

Modelul hibrid laptop-tableta are doua ecrane, cel exterior fiind tactil. Samsung aduce la targul de tehnologie de la Berlin un concept de laptop cu ecran dublu. Gadgetul are cate un display pe fiecare parte, fiind un model hibrid ce poate fi folosit atat ca laptop, cat si ca tableta. Laptopul face parte din noua serie 9 Samsung cu sistem de operare Windows 8. Ecranele au fiecare o rezolutie de 2560 x 1440 pixeli. Display-ul exterior este touch si poate fi polosit si cu un creion capacitiv S-pen. Prototipul prezentat de Samsung la IFA Berlin nu este o noutate. Asus Taichi, un model similar dual-display, a fost prezentat in urma cu trei luni la Computex Taipei. sursa: yoda.ro

true story.

E greşit. Vacanţa de primăvară e mai scurtă cu o săptămână deoarece asta de vară s-a mărit cu o săptămână.

Ce vrei tu mai exact?

Da.

Nu am warn set up

Ăştia de la IPB au implementat, la versiunile mai noi de IPB, un sistem super mega prost de warn: puncte, fără bară, fără nimica. Doar puncte şi numai puncte. Sunt greu de folosit şi nici măcar nu ştii de unde se pot scoate. Unde trebuie să umblu în AdminCP pentru a pune bara din nou?

Te-am colorat cu verde.

Versiunea PC de Prototype 2 a avut de aşteptat câteva luni până să-şi întindă tentaculele spre noi, distanţa temporală fiind justificată de necesitatea unei portări decente şi de îmbunătăţirea vizibilă a graficii faţă de console. Dar dacă din punct de vedere tehnic există destule lucruri de zis (şi bune, şi rele), prima dată remarci doar libertatea ieşită din comun de a merge peste tot şi, mai ales, omorî tot ce mişcă. Pentru cei care nu au jucat predecesorul, Prototype 2 oferă un rezumat pentru ca Alex Mercer, virusul Blacklight şi drama personajului principal, sergentul James Heller, să nu pară scoase din pământ şi iarbă verde. Astfel, după pierderea soţiei şi a fiicei sale, Heller îşi concentrează atenţia asupra muncii, cerând să fie repartizat în zona roşiei a metropolei New York, pusă în carantină din cauza unei noi izbucniri a virusului ce transformă oamenii în mutanţi incontrolabili. Inevitabil, el şi Mercer se întâlnesc iar Heller este infectat și obține super puteri similare, un pretext ideal pentru deschiderea sezonului de vânătoare. De asemenea, soldații Blackwatch sunt din nou prezenți la datorie, aparent pentru a ține sub control şi eradica virusul Blacklight. Evident, aparenţele trebuie să fie înşelătoare, fiindcă altfel povestea n-ar mai avea nicio surpriză. Chiar dacă premisa este interesantă, personajele nu ies prea mult din linia stereotipurilor, unele dintre ele având pe alocuri şi mici izbucniri de conştiinţă pentru a-i permite lui Heller să-şi îndeplinească misiunile cu succes. Conflictul este bine pus la punct pentru a nu ridica probleme de conştiinţă în cazul celor pe care-i omori (sau îi consumi mai exact, obţinând de la ei părticele esenţiale de informaţie şi acces în diverse zone), dar nu întotdeauna e clar de ce trebuie să depistezi o anume persoană sau de ce dai iama ca un monstru respectabil ce eşti într-o gaşcă de oameni de ştiinţă cel puţin pe jumătate în ceaţă în ceea ce priveşte scopul real al activităţii lor. Diverse alte evenimente narative, mai mult sau mai puţin legate de firul principal (dar importante pentru atmosferă) pot fi recuperate prin găsirea unor cutii negre, răspândite prin cele trei zone ale oraşului (verde, galbenă, roşie). Descoperirea acestor informaţii face parte din colecţiile opţionale care oferă şi experienţă suplimentară ca bonus, alături de distrugerea vizuinelor unde-și fac veacul mutanţii şi centrelor de comandă Blackwatch. Fiecare zonă are două, trei, cinci sau şapte din fiecare set de colecţii, marcate cu un simbol special şi ale căror indicative apar pe hartă când te afli în apropierea lor; nu toate sunt uşor de găsit, mai ales cutiile, pentru că înălţarea pe verticală aproape nelimitată a jocului face unele zone să fie dificil de identificat, în special în zgârie-norii distruşi din zona roşie. Micul dejun – omul de știință Misiunile lui Heller sunt şi ele împărţite în mai multe categorii, marcate cu albastru pentru cele esenţiale în poveste şi cu galben pentru cele opţionale. De ambele părţi trebuie să îndeplineşti anumite acţiuni care aduc bonusuri, deblocare de abilităţi şi experienţă, plus acces stealth în baze înarmate până în dinţi ale Blackwatch. De exemplu, trebuie să consumi o anumită persoană pentru a-i accesa amintirile şi afla unde se află ascunsă următoarea victimă; altă dată ai nevoie de acces într-un laborator şi trebuie să consumi persoana a cărei amprentă reprezintă cheia; sau poate pur şi simplu te lupţi cu un mutant uriaş pentru a-i consuma ADN-ul şi obţine noi avantaje mutagene. În multe din aceste cazuri, esenţial este faptul că a consuma oameni pentru Heller înseamnă şi asumarea identităţii lor, inclusiv din punct de vedere fizic, ceea ce permite infiltrarea fără a da alarma în zone altfel inaccesibile. Aceeaşi abilitate îi permite lui Heller să scape de următori în cazul în care acţiunile sale necesită transformarea în terci a diverselor trupe inamice; când nu te vede nimeni, te transformi în ultimul personaj pe care l-ai consumat şi gata, următorii renunţă să te mai caute, elicopterele se întorc la treaba lor şi tu revii la misiunea ta. Din acest punct de vedere, AI-ul se comportă deplorabil, dar pe de altă parte e un element fără de care nebunia ucisului n-ar mai fi fost nici posibilă, nici atât de distractivă. Sub forma unui soldat, a unui doctor sau comandant poţi ateriza la propriu în mijlocul unei baze Blackwatch fără ca AI-ul sa ridice vreo sprânceană alarmată mai mult de 2-3 secunde. Singurul risc este dacă stai prea aproape de detectoarele dedicate aflate în orice bază, dar şi atunci poţi să creezi o diversiune infectând un soldat cu o bio-bombă, să zicem. Sau pur şi simplu sari gardul, te urci pe clădiri, planezi la trei cartiere distanţă şi gata, ai scăpat. Odată infectat de Mercer, Heller capătă o serie de puteri pe care le controlează după cum consideră de cuviință. Nu există timpi de aşteptare pentru a putea refolosi ghearele, pumnii sau tentaculele, totul fiind integrat în organismul eroului. Unele puteri depind de consumul de masă organică (da, oameni), dar şi acolo reîncărcarea e rapidă, iar efectul unei găuri negre este în acelaşi timp devastator şi atrăgător pentru ochi. ADN mutant cu aromă de tanc De altfel, sistemul de evoluţie al eroului nostru este împărţit în diverse ramuri – Evolutions, Mutations, Powers, Abilities şi Skills. Ultimele trei depind de consumul de ADN din ţinte marcate ca atare, mutaţiile vin din realizarea misiunilor secundare, iar evoluţia din simpla creştere în nivel. Evoluţia are şase ramuri ce put fi îmbunătăţite şi deblocate pe măsură ce acumulezi puncte de experienţă: Locomotion (viteză, înălţimea salturilor şi distanţa de planare în aer), Health (evident, creşterea barei de viaţă cu un maximum de 125%), Regeneration (recuperarea vieţii fără a consuma oameni), Shapeshifting (cât de repede eşti identificat când te-ai transformat, cât de repede apar elicopterele de asalt – personal nu am remarcat vreun efect cu adevărat important în gameplay), Mass (câtă masă consumată ai la dispoziţie pentru a-ţi folosi puterile devastatoare) şi Finishers (dedicată vehiculelor ce pot fi distruse cu o singură lovitură – elicoptere şi tancuri). Mutaţiile sunt extrem de utile pentru că pot acoperi zone mai puţin dezvoltate după ce creşti în nivel şi se obţin prin completarea seturilor de misiuni secundare. Şi aici avem o împărţire serioasă: Offensive (diverse îmbunătăţiri pentru toate tipurile de atacuri), Defensive (reducerea damage-ului – Hard Boiled rullzzzzz!!!!), Locomotion (paralel cu optiunile din partea evolutivă, de ales dacă nu ai chef să consumi puncte la creşterea în nivel pentru a-ţi mări posibilităţile de ţopăială), Predator (diverse bonusuri pentru a-l face pe Heller în general mai priceput la activităţile de omor în masă), Power Specialist (dedicate atacurilor speciale ale puterilor – charged attacks obţinute prin apăsarea prelungită a butoanelor dedicate – de ales dacă ai vreo putere preferată) şi Radnet (disponibile doar cu DLC-ul aferent şi prin îndeplinirea respectivelor misiuni). Puterile sunt ataşate unei arme folosite de Heller şi au cel puţin două moduri de atac – normal şi charged. Până şi lupta cu mâinile goale are o versiunea mai puternică, ca să nu mai discutăm de carnajul oferit de Claws, Tendrils, Blade, Hammerfists şi Whipfist, indiferent de tipul de atac folosit. Aceste arme se obţin în diverse zone ale jocului de la alţi mutanţi asemănători cu Heller, dar care nu sunt de acord cu încercarea lui de a opri virusul. Abilităţile se obţin cam la fel şi intră în categoriile Shields (extrem de util contra proiectilelor), Biobomb (infectarea unui inamic, de obicei pentru a crea o diversiune care să permită, de exemplu, consumarea unei ţinte fără a declanşa alarma) şi Brawler Pack (posibilitatea de a chema în ajutor şi controla maxim patru monştri mutanţi). Skills sunt îmbunătăţiri dedicate folosirii armamentului convenţional şi se obţin prin consumarea ţintelor militare marcate ca atare. Armour este dedicat tancurilor, Helicopters, evident, maşinilor zburătoare, Rifles pentru orice tip de puşcă, iar Launchers pentru diversele neamuri de lansatoare de rachete sau grenade. Tocană de monstru în sânge Toată această nebunie de abilităţi este folosită pentru un singur scop: uciderea cât mai creativă, rapidă şi numeroasă a mutanţilor sau a soldaţilor Blackwatch. De altfel, misiunile sunt cam toate la fel, gameplay-ul nu variază în mod deosebit, dar tot amuzamentul este în a vedea cum mai poţi transforma în terci o gaşcă de monştri scăpaţi de sub control sau pur şi simplu un grup de trecători oarecare doar pentru că te-ai trezit cu fața la pernă în dimineaţa asta. Diverse secvenţe cinematice arată carnajul în toată splendoarea, cu bucăţi de carne ce zboară în toate direcţiile; Heller smulge mâna unui monstru şi-l bate cu ea până îi transformă creierul în piftie, apoi Whipfist-ul taie de la jumătate tot plutonul Blackwatch venit în galop să se ofere drept carne de tun; diverse depozite de material exploziv oferă ocazii şi mai nebune de a ucide tot ce mişcă, apoi nu mai ai decât să vii şi să-ți înfigi pumnul în faţa omului de ştiinţă malefic și să-l gâdili cu un tentacul până rămâne spânzurat şi rupt în patru; sau îi rupi capul cu lama, îl faci covor cu pumnii, îi smulgi capul din coloana vertebrală şi îi consumi ADN-ul, apoi sari pe elicopterul ăla enervant, îi smulgi motorul şi-l trânteşti la pământ, revii pe un tanc şi îi smulgi aruncătorul de rachete sau îl controlezi de-a binelea pentru a întoarce propriile arme împotriva inamicilor. Există şi unele părţi de misiuni unde eşti obligat să înaintezi în linişte, fără să declanşezi alarma, iar alteori eşti pus în faţa unor bonusuri delicioase, de tipul „calcă 60 de mutanţi cu tancul” sau „distruge un tanc cu propriu-i lansator de rachete – TOW” pentru care de obicei te lupţi să le îndeplineşti, pentru că nu fac decât să adauge cireaşa pe un tort şi aşa foarte bine garnisit. Lumea din Prototype 2 oferă marele avantaj al explorării, orizontale şi verticale, astfel că Heller poate urca până în vârful Empire State Building exact ca şi cum ar merge pe un covor. Salturi, zbor, plutire, iar salt, iar plutire combină posibilităţile lui Batman cu ale lui Spider-Man, dar fără limitările din Batman sau nevoia de a arunca cu aţe lipicioase pentru a naviga de la o clădire la alta. Evident, o cădere necontrolată de la o înălţime foarte mare poate fi fatală, astfel că e ideal să nu te urci prea mult, în special când eşti urmărit de elicoptere. Trecerile între cele trei zone ale oraşului se fac cu elicopterul, sub deghizarea unui soldat Blackwatch, dar rar am apelat la ele în afara momentelor scriptate din poveste. In rest, am profitat din plin de galopul pe clădiri şi zborul planat pe deasupra parcurilor şi pieţelor, eventual coborând pentru a consuma o ţintă sau un monstru-bonus. Pentru a-şi îndeplini şi mai bine misiunile, Heller are la dispoziţie şi un fel de radar: de folosit la înălţime, direcţia din care vine unda de răspuns indică locul aproximativ unde se află ţinta, ca apoi să o identifici din apropiere. De cele mai multe ori, acţiunile nu au nevoie de precizie şi e foarte plăcut să domini peisajul ca o pisică în vârful copacului; există însă şi momente când trebuie să iei la ochi o ţintă anume şi controlul dă rateuri. Câteva crampe tehnice Din acest punct de vedere, deși vorbim de versiunea PC, recomandarea merge spre utilizarea unui controller; zborul/planarea necesită apăsarea simultană a trei taste, ceea ce în câteva ore dă crampe la tendoane, în timp ce camera se opreşte în unghiuri suspecte mai ales când controlezi un elicopter sau un tanc. În mulţime sau de sus este destul de dificil să fii sigur că ai pus ţinta pe monstrul corect şi mi s-a întâmplat în câteva misiuni să reiau checkpoint-ul doar pentru că tasta R selecta ce vroia ea, nu acea Hydra imensă care ameninţa nefericitul ascuns în carcasa carbonizată a unui elicopter. La fel, se poate întâmpla să vrei să-ţi apuci ţinta ca să o consumi şi să trezeşti cu o ladă în braţe în locul ei sau să aterizezi aiurea în timpul unor misiuni contra cronometru; în al doilea caz, cea mai mică alunecare înseamnă de obicei încărcarea checkpoint-ului, aşa că am cam preferat să evit aceste misiuni, din fericire toate fiind secundare. Pe de altă parte, te poţi obişnui cu controlul tastatură/mouse (m-am încăpăţânat să nu pun controller-ul şi am triumfat până la urmă), ajutat mult şi de faptul că jocul este extrem de uşor. Dacă investeşti serios în viaţă, mai ai şi scut îmbunătăţit şi puteri de tip Devastator, treci prin inamici ca gâsca prin apă. Modurile Hard/Insane mai aduc ceva provocări, însă folosirea oportună a puterilor este tot ce trebuie să faci pentru a scăpa neatins din majoritatea luptelor. Poate doar finalul să fie mai dificil pentru că necesită folosirea anumitor arme în anumite stadii (da, ar fi ideal să studiezi ghidul simbolurilor importate de pe consolă, sunt „câteva”) şi afacerea se repetă de trei ori, dar nici aici nu pot spune că am avut probleme deosebite. Din punct de vedere vizual, efectele lucrează cel mai bine când vine vorba de a sublinia amplitudinea măcelului, iar portarea vine şi cu o distanţă de randare şi framerate îmbunătățit, deşi Prototype 2 nu pare a se împăca foarte bine cu opţiunea Alt-Tab, ameninţând să se blocheze de câteva ori. Mediul de joc deschis nu excelează în detaliu, dar cel puţin Heller nu se blochează aiurea în maşini şi staţii de autobuz, ci sare automat peste ele, creând panică printre oamenii adunaţi pe străzi. Pe de altă parte, nicio altă acţiune în afară de scoaterea armelor în plină stradă sau într-o bază nu pare să alarmeze AI-ul şi poţi apărea precum Rumburak-vrăjitorul peste tot, cu singura diferenţă că aterizarea ta face o gaură în asfalt şi piftie din soldaţi. Multiplayer propriu-zis nu avem, ci doar serie de evenimente Radnet care oferă bonusuri suplimentare şi posibilitatea de a-ţi provoca prietenii să obţină scorurile cele mai mari din clasamentele online. Avem cinci tipuri de provocări, minimul pentru a primi ceva experienţă fiind obţinerea unei medalii de bronz: - Collateral Damage (ai la dispoziţie trei „dive-uri” pentru a omorî toate ţintele, cu cel puţin două runde) - Recovery (recuperarea unor „cutii” în cât mai scurt timp) - Incineration (aruncarea a cât mai multe butoaie de Whitelight, aşa-zisul vaccin pentru virusul lui Mercer, în incineratoare) - Chopper (zborul cât mai rapid printr-o serie de ţinte) - Rampage (măcel generalizat, în cantitate cât mai mare) Prototype 2 este un joc construit în jurul ideii de măcel generalizat cu justificare morală, dar pe baza unor puteri cât se poate de variate. Nu excelează în varietatea misiunilor, nici în motivare narativă, dar te ţine lipit de monitor pentru că ai libertatea să te urci pe bloc, să te arunci, să supravieţuieşti şi să omori tot ce mişcă în acelaşi timp. Nu e recomandat celor cu stomacul sensibil, dar e perfect pentru reducerea considerabilă a stresului acumulat într-o săptămână de muncă. sursa: http://www.computergames.ro

După mai mulți ani în care FPS-ul competitiv și-a căutat identitatea în așa-zisul simulator militar, suntem martorii unei întoarceri (cel puțin parțiale) origini și la ceea ce acum numim „FPS-ul clasic”. Tribes: Ascend este cel care a marcat cu adevărat această renaștere și sunt șanse mari să vedem în viitorul apropiat o avalanșă de titluri care îi copiază formula. Prin asta nu spun că Shootmania Storm este doar o clonă de Tribes. Deși principiile sale de funcționare pot fi recunoscute și învățate în câteva minute, în mod surprinzător este unul din cei mai… personalizați reprezentanți ai genului, impunându-și foarte rapid propriul domeniu în interiorul acestuia. Și cum reușește asta? Printr-o eliminare aproape completă a multor elemente care au ajuns să definească FPS-ul multiplayer al ultimilor ani, dar care de multe ori ar putea sta de fapt în calea adevăratului progres și a distracției pure: obsesia pentru puncte, clase, grade, arme noi și goana după îmbunătățirile aferente. Dacă ar fi să încercăm o comparație din punctul de vedere al complexității, Tribes: Ascend ar sta lângă Unreal Tournament, în timp ce Shootmania moștenește în special Quake 3. Impresia este din start garantată prin faptul că în Shootmania nu există modele pentru arme în perspectiva first-person. Tot ce ai la dispoziție pentru a ști unde să lansezi următorul proiectil și, în definitiv, tot ce este cu adevărat necesar, este o țintă. Atât. Nimic altceva care să obstrucționeze vederea și nicio armă care trebuie dusă la ochi. Sunt disponibile câteva arme, dar cea pe care o primești la începutul majorității partidelor – denumită „Rocket” – este și cea mai utilizată, pentru că are cel mai bun raport număr de proiectile/rată de foc/perioadă de reîncărcare dintre toate. Nu există un buton de reîncărcare, deoarece fiecare armă își reface rezerva odată la un anumit interval. Celelalte două arme peste care dai mai des sunt „Laser”, ce aruncă aproape instantaneu o rază letală (gândiți-vă la Railgun-ul din Quake 3) și cea care lansează un fel de grenade ce se lipesc de suprafețe și explodează cu întârziere, dar cu o rată de reîncărcare dureroasă, garantată să te pedepsească dacă ești obișnuit să arunci proiectile fără minime considerații tactice. Aș putea spune că experiența mea inițială cu Shootmania a fost chiar mai pură decât cea oferită în general, pentru că prima partidă în care am intrat avea activat modul InstaGib, în care o lovitură încasată înseamnă automat decesul prematur și din când în când nu eram sigur dacă InstaGib face asta sau dacă de fapt este designul original. Asta pentru că se potrivește la fix cu restul abordării minimaliste. Altfel, în majoritatea modurilor de joc, „viața” este reprezentată de două bare. O lovitură cu Rocket înseamnă pierderea unei bare și un punct. Prin urmare, două proiectile care își ating ținta duc la respawn-ul adversarului lovit și două puncte trecute în contul tău. Poate chiar mai simplu decât „Bună ziua”. Mecanica mișcării va fi imediat familiară celor care au mai trecut printr-un FPS „clasic”. Toată acțiunea se desfășoară la viteze foarte mari, iar hărțile sunt înțesate de platforme care te catapultează la înălțimi considerabile, unde se poate plana pentru foarte scurt timp grație unei rezerve minime de stamina ce este folosită și pentru sprint. Mișcarea amintește de Tribes încă din primele minute, deși Shootmania este lipsit de grația și spectaculozitatea primului. Însă ăsta nu este un reproș, pentru că decizia este în definitiv una conștientă și ține de abordarea minimalistă care definește jocul. Mai exact, Shootmania ar putea fi privit ca o versiune Alpha pentru Tribes, scheletul peste care cineva l-ar construi pe acesta din urmă. Modurile de joc încep de la Free for All (denumit aici… Melee), unde toți sunt împotriva tuturor și ajung până la Battle, unde două echipe adverse se înfruntă pentru capturarea tuturor turnurilor de pe hartă, cu echipa care reușește să captureze prima un turn primind un avantaj. Între ele se află modul Royal, preferatul meu, practic un Free for All cu un element suplimentar esențial: dacă un jucător stă timp de câteva secunde în centrul hărții, activează o „zonă moartă” care începe să împresoare ușor harta, până ajunge în centru. De aceea, în Royal supraviețuirea capătă întâietate înaintea eliminării directe a competitorilor, așă că nu e chiar o rușine dacă încerci să te ascunzi de ceilalți până când harta nu mai depășește în dimensiune un cerc cu diametrul de câțiva zeci de metri. Plănuite – deocamdată – pentru versiunea finală mai sunt Joust, meciuri dure între doi combatanți, ce pornesc în luptă cu muniție limitată și pot reîncărca doar în puncte specifice de pe hartă; în Elite se vor înfrunta două echipe de câte 3 combatanți, dintre care unul singur va porni cu o armă în mod și trei puncte de armură (denumirea jocului pentru viață). De fiecare dată când este lovit, echipa lui pierde un punct, dar dacă elimină echipa adversă sau capturează singurul turn de pe hartă, cantitatea de viață rămasă este adăugată echipei pe post de puncte. Despre modul denumit 5 vs. 5 nu s-a dezvăluit deocamdată decât numele. E destul de clar din descrierea mecanicii minimaliste și din ultimele trei moduri de joc menționate că Shootmania este numai bun pentru competițiile E-Sport oficiale și este din start proiectat pentru a le acomoda cât mai ușor. Regulile extrem de simple îl fac ușor de înțeles și abordat inițial, dar viteza și imposibilitatea recuperării vieții (care nu se regenerează) garantează că va fi nevoie de foarte mult antrenament pentru a-l stăpâni. Consider că se poate vorbi de tactică în Shootmania, dar într-adevăr nu în aceeași măsură în care este disponibilă în confrații cu reguli mai elaborate. Faptul că atât de multe elemente obișnuite de la primul Modern Warfare încoace (și pe care chiar și ultimul Tribes le-a adoptat cu succes) sunt aproape complet evitate scoate în evidență faptul că adevăratele abilități nu vin decât odată cu propria disciplină și reflexe și elimină iluzia îmbunătățirii aptitudinilor prin echipament deblocat. Chiar și doar cu formatul explicat până acum, Shootmania ar fi un joc care poate ocupa extrem de ușor propriul subgen între celelalte formule de FPS competitiv, însă se poate spune că adevăratul suport începe abia după toate astea. La fel ca și în cazul celuilalt nume celebru marca Nadeo (Trackmania) și aici vom primi un editor puternic, complet funcțional și în versiunea curentă, prin intermediul căruia se poate crea sau modifica orice hartă. Editorul este oferit în două versiuni, una extrem de simplificată și una avansată, care în ciuda numelui este foarte ușor de folosit. Cea mai simplă poate fi utilizată mai mult pentru acomodarea rapidă cu interfața, dar în afară de asta nu-i văd vreun folos, pentru că nu oferă decât foarte puține elemente arhitecturale, iar versiunea avansată poate fi învățată foarte repede și oferă toată gama de elemente cu care vin hărțile originale plus câteva unelte simple de modificare a terenului. Editorul are probleme minore, cum ar fi un comportament ciudat al camerei în modul Free View și unele mai mari, precum imposibilitatea mișcării ei folosind WASD, dar este timp destul pentru corectarea lor. Minunat este faptul că editorul este complet integrat în joc, așa că oricând vrei să-ți testezi creația poți sări imediat în interiorul ei. E drept că hărțile nu vor impresiona pe cineva care caută detalii minore elaborate în designul vizual, dar sincer, ăsta nu e scopul lor și dacă în Tribes, de exemplu, se întâmplă des să mai staționezi un timp (fie că recuperezi viață sau protejezi steagul) aici nu cred că am văzut pe nimeni care să aibă motiv de așteptat chiar și o singură secundă. Din punct de vedere arhitectural, hărțile își fac treaba cu brio, iar editorul garantează variații aproape nelimitate. De parcă toate astea nu erau suficiente, versiunea avansată a editorului oferă acces la alte două module: Maniascript este propriul limbaj de scriptare al jocului, cu ajutorul căruia cei mai creativi vor putea impune reguli noi partidelor, iar Mediatracker se va ocupa de crearea de intro-uri, outro-uri, filmulețe și diverse evenimente cinematice în interiorul hărților. Toate astea garantează efortul depus pentru susținerea și longevitatea jocului, dar mai scot în evidență un element foarte important: puterea și deschiderea PC-ului ca platformă de creație. Deși în primele minute de luptă Shootmania poate părea doar o clonă de Tribes, îl văd sincer mai mult ca un joc predestinat să inspire. Dar aici și-a asigurat foarte ușor propriul domeniu pentru că a adăuga reguli suplimentare unui astfel de design minimalist înseamnă de fapt că te supui la riscul de a altera în mod esențial această formulă și, prin urmare, de a strica puritatea care îl face atât de puternic. Fără minusuri evidente, foarte accesibil mecanic și conceptual (gradul de violență vizuală este aproape inexistent) și susținut de cele trei module de customizare, Shootmania: Storm are, alături de Tribes: Ascend, un potențial enorm pentru a demonstra ce era atât de grozav în FPS-ul competitiv de acum 10-15 ani. sursa: http://computergames.ro

Courage, gaby, Google, Raziel, alex008, gabryel32, Facebook, hiey19, Lus, GodsOtherHand, darkm, Hell_Spawn

M-a dezamăgit Apple.